Fără griji acolo sus…

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Fără griji acolo sus…

Autor:    Eugenia Calancea

Acolo sus când pe străzi cu stele vom păși
Și cu cei dragi ai noștri ne vom întâlni,
Va fi o vastă experiență și lumină de fericire,
Iar îngerii ne vor purta-n mediul plin de strălucire.

Vom sta-n locuințe fermecate și minunate
Și cântecele îngerilor ne scapă de singurătate,
Fără nicio grijă și fără mari îngrijorări
Fără vreme rea și fără înnoptări.

Ne vom plimba printre grădini de flori, fermecați,
Dar vom fi și cu multă dragoste înzestrați,
Iar norii albi vor forma frumuseți nemaivăzute,
Și-n armonia iubirii vom fi luați pe neprevăzute.

De feerie și bucurie plânsul nu va exista,
Dar peste tot în cer vom fi purtați de-o stea,
Mergând printre aștri vezi fețe luminate
Și vei parcurge-un drum spre zone-învecinate.

Splendoarea vieții este de nedescris,
Cu îngerii dansând în cercuri ca-n Paradis
Și orice veselie pe loc te va surprinde,
Iar puritatea locului cu fiori te va cuprinde.

Repetabila poveste…

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

Repetabila poveste…

Autor:     Nela Boca

Știi, uneori îmi trec umbre adânci pe cerul meu.
Alung din minte, gândul că miracolele pier
Și constat cu amar, ce orbit e sufletul meu,
Rătăcind inegal, în lumi prea goale de mister…
Te caut. Inocența mea, pierdută pe cărări întunecate de orgolii…
Strig cerului, să nu-mi mai fulgere luminând
Drumuri și zări, ce-și leapădă solii
Într-un timp rătăcit de sine, flămând…
Mă doare… Povestea repetabilă, fără final,
Carusel de trăiri alambicate,
Arunc genunilor îndrăznirile din ireal,
Și-mi iau repaos târziu de la noapte…

Relaxarea de la mare…

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni în picioare, ocean şi în aer liber

Relaxarea de la mare…

Autor:   Eugenia Calancea

Primește o-mbrățișare frumoasă și tăcută,
de la marea albastră cu vântul
ce suflă o vorbă despre îndoielile tale-n lucruri marunte,
iar a soarelui floare ce răsare din mare,
să vină-n inima ta,
crescând în suflet
și-nflorind în gândurile tale
cu miros de viață nouă.
Aerul cald de mare are gust de fericire,
chiar dacă apar mai multe simboluri,
pe nisipul călcat de mare,
iar tu strălucești mai presus de toate
și mă luminezi mai departe-n culorile pastelate,
chiar dacă apar florile surâzând
la soare-n mijlocul nisipului
și scoicile cu pietrele cântă-n inima ta
într-o zi luminoasă de vară cu multă libertate.
Deja am învățat multe de la mare,
ce-mi adaugă bătăile inimii
puternice-n lumină și magie,
când cerul se acoperă-n eleganța razelor
cu nuanțele de albastru și auriu,
iar relaxarea vine din emoții
cu adevărata fericire de bună calitate,
auzind cuvinte de dragoste din suflul vantului.

Ai venit în viața mea

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, interior

Ai venit în viața mea

Autor: Eugenia Calancea

Tu ai venit în viața mea,
Să fii cu mine și să vezi,
De ce-am ieșit în calea ta
Că-ți place mult să-ți imaginezi.

Credeam că nu pot să primesc,
Un suflet chinuit și nevinovat,
Dar ochii tăi când îi întâlnesc,
Dau aura iubirii de speriat.

Pentru tine aveam mereu o slăbiciune
Și voiam să prind steaua-n șa,
Că-n viața ta inimă-mi spune,
De mine nu te vei lăsa.

Dar uneori mă chinuie înfumurarea
Și-acum vedeam ceva ceresc,
Cu tine voi găsi cărarea,
Și nu mă faci să mă-ndoiesc.

Iubesc natura și libertatea,
Cât mai frumos vreau să traiesc,
Îmi place să-ntâlnesc dreptatea,
Dar pe tine nu vreau să te rănesc.

În viață multe eu am dat,
Și multe rele am primit,
Dar ușa pentru tine am descuiat,
Ai intrat frumos și te-am privit.

Acum, de nimic nu-mi este teamă,
Nici de toată suferința mea,
Vreau să treacă toate-n grabă,
Că-n tine am toată încrederea.

Destrămare…

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi în aer liber

Destrămare…

Autor:   Nela Boca

Și iarăși vin să strig, să rog, să sper,
Cu suflet răstignit între pământ și cer,
Ajungă Tată, calea de mister,
Ajungă și furtuni și aspru ger!
Ajungă cale rătăcită-n pustiu,
Ajungă lacrimă pentr-univers prea griu!
Ajungă și iertari și legământ,
Ajungă îndoială și nesfânt!
Ajungă, toate câte sunt
Și lasă-mi un început!
Ajungă tunete și ploi,
Ajungă neguri și nevoi,
Ajungă infinit de repetări.
Dezleagă-mă, destramă-mă-n zări!
Să nu mai știu…
Să nu mai simt,
Tot ce nu-i viu,
Tot ce nu-i sfânt!
Tot întunericul ce vine,
Să-ngenunche suflete senine!
Știu…că spartană ți-i pornirea
Ca lecțiile să-mi cunosc,
Știu, că-mi croiești în foc, zidirea
Îmi vreau doar adierea mea, de mosc!
Ce-mi aduce zorii mei, de cer senin,
De mângâiere-n al meu destin!
Nu-ți cer mai mult, decât o inimă de Tată
Pentru o lacrimă, ce-mi stă-nghețată!
Îți cer un univers ce ți-l dorești
Nu doar descris în file de povești!
Eteru-ntreg, dezlănțuie stihii
Pentru-a opri, cărările-ți prea vii!
Ci-n iubirea ta nemăsurată,
Oprește, Tată, iarna înc-o dată!
Și nu lăsa, să-nghețe iar,
Atâtea suflete-n venin amar!
Mi-i strigătul un urlet în pustie
Mi-i Tată, rugă, ce va fi, să fie!
Renunț…să mai găsesc un rost
Și negurii, să-i dau lumină, adăpost!
Și las…doar hotărârea-ți înțeleaptă,

Să-mi lumine cărarea, și drumul ce m-așteaptă!
Destrame-se atunci, tot ce-am croit să leg,
Crezând că asta-i calea, de-a deveni, întreg!

 

Aduci culori sufletului

Aduci culori sufletului

Autor:  Eugenia Calancea

Caut în suflet un mister,
Dar visele dispar în cer,
Inima mea e plină de iubire
Și-a topit ghiața de fericire.

Tu ai în tine un dar divin,
Pentru mine e parfum de crin,
Aduci noi culori sufletului
Și dai un gând bun timpului.

Plutesc uneori cu norii călători,
Prin munți căutând arome și culori,
Dar zilele sunt ploiase și-nsorite,
Viața se scurge ușor în liniște.

Dragostea strălucește ca o stea
Și vine aproape de inima mea,
Se simt aproape și zorii de zi,
Cu miresme calde pe care le știi.

Răsare și soarele din noapte,
Vii lângă mine să te simt aproape,
O-mbrățișare-mi dai și gândul pur
Și viața curată prinde contur.

Tribut…

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare, nuntă şi în aer liber

Tribut…

Autor:  Nela Boca

Uneori, ascult în tăcere, șoapte de vânt,
Rătăcite-n vise hoinare
Și-mi picură tristețe pe gând
Și-n sufletu-mi, soare…
Înlănțuite de gânduri pustii,
Zac ceruri strivite de nori
Departe, în zările vii
Curcubee dau vieții culori…
Furtuni ce-au trecut, în tulbure ceas,
Trecute-au rămas, fără glas…
În timpul ce curge, alene și rar
Pe-al vieții vremelnic hotar
Dau soartei, tribut,
Un vis fără sens, neștiut…

 

Soarele jucăuș

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, în aer liber şi natură

Soarele jucăuș

Autor:    Eugenia Calancea

E luna iulie când curge grâul
și soarele jucăuș strălucește mult,
cântă cucul printre frunze,
ca și cei care muncesc mult,
dar nu pot să strângă nimic niciodată.
Inima lor elimină amintirile rele
și le primește pe cele bune,
că e inutil să plângi la fiecare capitol al vieții.
Da. Viața e o carte cu mii de capitole,
în care se oglindește trecutul nostru.
Nu lua nimic din trecut cu tine,
trăiește-n prezent,
când totul poți schimba
și poți începe ceva nou ce-ți place.
E bine să te bucuri de această zi cu soare,
de căldura ce te cuprinde zi cu zi,
și-ți umple golul din interior,
iar timpul prețios te ajută s-admiri peisajul
și te face să renunți la gândul urât
și vei privi zâmbind la soarele jucăuș.

Am îndemnul tău

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi cadru apropiat

Am îndemnul tău

Autor:   Eugenia Calancea

Mă-ntreb cum o să fie,
Luni, când merg la urologie,
O intervenție așa ca o urgie
Sau un nou val de durere,
Dar nu mă las, că încă am putere,
Să trec ușor de tot ce mă-ncearcă,
Că inima din mine mă-ncarcă
Și mă mistuie mereu
Când știu că am îndemnul tău
Și totul va fi mai ușor,
Dacă nu am acel moment temător,
Iar dacă sunt încă speriată,
Te chem să vii încă odată,
Biruință Domnul să-mi dea,
Suferința grea să mi-o ia,
Să vină și îngerii să-mi dea viață,
Să mă lumineze pe față.

Încrâncenare…

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Încrâncenare…

Autor:    Nela Boca

Și-așa-mi vine uneori,
S-arunc blestem pe lună și pe nori
Să-și ia zădărniciile înapoi
Să nu-mi tulbure ochii goi
De râurile care-au curs
Și care încă, nu-s de ajuns!
Și-mi vine să împart cer, și foc
Să ard stihii de nenoroc
Să zbor la margine de lumi
Să nu aștept, de nicăieri, minuni…
Vulcan să fiu, să clocotesc de lavă
Cenușă, scrum, iluzie întreagă,
Să sparg granitul neclintirii mele
Să-l zbor în zări, o pulbere de stele!
Și-mi vine să rup legământ
Infinit de cuvânt…
Târziu, în noapte,
Să dau tăcere viorii
Să nu-mi mai jeluie șoapte
Să-mi sece-n suflet fiorii…
Și-apoi, să m-avânt, nebun
O stea, în mare s-apun,
Să răscolesc adâncurile mării
Să dau prilej și glas, tăcerii…
Și-mi mai vine, uneori,
S-arunc cuvintele-n ninsori
Să nu se-ntoarcă înapoi,
Să-mi aducă iarăși, ploi…
Îmi vreau doar liniștea mea, infinită,
Să nu mai fiu, în stele rătăcită…

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe